Suntem într-o carte

Faceți o „carte vie” în casă: părintele stă cu o carte deschisă (orice carte) și citește în timp ce copilul „joacă” scena ca personaj. La final, copilul spune o propoziție către cititor („Hei, știu că mă privești!”). 

Alegeți un moment simplu din viața copilului – poate fi o plimbare, un joc sau o întâmplare amuzantă. În loc să o povestiți „normal” („Luca a mers în parc și s-a jucat cu mingea”), încercați să o spuneți din perspectiva altcuiva:

„Mama citește despre Luca, care tocmai a salvat o buburuză mică.”
„Buburuza povestește despre băiețelul curajos care a pus-o în siguranță.”
„Cartea spune povestea unui copil care a descoperit o frunză magică.”

Apoi schimbați rolurile: copilul devine autorul și spune povestea despre mama, tata sau chiar despre un obiect („Cartea citește despre mama care a făcut clătite magice!”).

Citiți cartea „Suntem într-o carte!” împreună cu copilul și alegeți un moment interesant – de exemplu, când Gerald sau Porcini descoperă că sunt într-o carte sau când se adresează cititorului. În acel punct, opriți lectura și puneți o întrebare deschisă:

 „Ce crezi că ar face Gerald dacă ar putea ieși din carte?”
  „Dacă ar merge într-o altă poveste, unde ar ajunge?”
  „Cui ar vorbi Porcini dacă cititorul ar adormi?”

Lăsați copilul să-și imagineze continuarea. Nu corectați și nu completați ideile – orice răspuns este „corect” în acest tip de joc.

• Alegeți un spațiu din casă (perne, pături) care devine „colțul călătoriei”. Poate fi un cort făcut din cearșafuri sau pături, cu lumini.

• De fiecare dată când intrați acolo, inventați o poveste nouă și imaginați-vă că sunteți ”văzuți” de ceilalți din casă.

Stați în fața oglinzii și spuneți povestea „din afară”: „Acum citim despre un băiețel/ o fetiță care ascultă o poveste cu mama lui/ei…”. Copilul va înțelege că el însuși poate deveni parte dintr-o narațiune. 

Citiți povestea până aproape de final și opriți-vă. Întrebați: „Ce crezi că se întâmplă mai departe?” și creați împreună o continuare. A doua zi, inventați alt final – complet diferit.

Alegeți împreună cartea „Suntem într-o carte!” sau orice altă poveste preferată și transformați-o într-o aventură nouă în care copilul devine personajul principal. Schimbați numele personajelor sau adăugați-l pe copil în mijlocul acțiunii:

 „Gerald și Maria au descoperit că sunt într-o carte și au decis să vorbească cu ceilalți copii cărora li se citește povestea.”
„Porcini și Andrei s-au gândit să iasă din carte și să se joace în parc.”

Puteți rescrie întreaga poveste împreună sau doar inventați un nou capitol în care copilul apare ca personaj activ.

Citiți cartea și opriți-vă de fiecare dată când personajele se adresează cititorului („Tu! Da, tu!”). Întrebați copilul: „Ce i-ai răspunde lui Gerald? Ce i-ai spune lui Porcini?”. Apoi inversați rolurile: copilul devine personajul și vorbește cu voi ca și cum ați fi „cititorii”. 

Cum se face:
În carte, Gerald și Porcini se distrează pentru că cititorul spune un cuvânt – și asta devine parte din poveste. Puteți transforma acest moment într-un joc interactiv și plin de haz acasă.

Alegeți împreună un „cuvânt magic” – poate fi unul amuzant („Hop!”, „Bumbălici!”), un cuvânt inventat („Tralalum!”) sau unul legat de poveste („carte”, „pagina”). Scrieți-l pe o foaie colorată sau pe un bilețel mare și lipiți-l aproape de carte.

Regulile jocului:
De fiecare dată când copilul vede, aude cuvântul magic:

• face o acțiune amuzantă (sare, râde, bate din palme, spune „yupi!”)

• schimbă vocea (șoptește, țipă vesel, vorbește ca un robot)

• inventează o reacție proprie („dansează cu degetele” sau „se transformă într-un personaj”)
  
  

Exemplu: „De fiecare dată când apare cuvântul carte, batem din palme de trei ori!”